Dragalasele marmote

Marmotele fac parte din familia Sciuridae, subfamilia Marmotinae, fiind reprezentantele ordinului Rodentia si sunt inrudite indeaproape cu veveritele si cu popandaii. Exista 14 specii de marmote, care traiesc in Siberia, Asia, Europa, Statele Unite si Canada. Se deosebesc de veverite prin corpul mai greoi si mai indesat si prin coada lor scurta.

Sunt animale care traiesc intotdeauna in colonii, preferand regiunile uscate, argiloase, nisipoase sau pietroase, sesurile bogate in ierburi, stepele, campiile si livezile. Se hranesc cu ierburi, buruieni, fructe si seminte si, la fel ca si veveritele, se aseaza pe partea posterioara a corpului atunci cand “iau masa”, ducand hrana la gura cu ajutorul labelor anterioare. Uneori consuma si insecte, dar nu produc nici un fel de pagube.

Animale foarte atente, precaute si timide, marmotele au o organizare sociala bine pusa la punct, folosind indivizi pe post de strajeri in fata galeriilor. In caz de pericol acestia isi avertizeaza semenii emitand niste sunete sub forma unor suieraturi scurte dar intense, semnale la care membrii coloniei se adapostesc rapid in vizuina, pana cand pericolul a trecut.

Marmota este de marimea unui iepure, avand lungimea de 51-58 cm si coada de 13-16 cm. La maturitate ajunge la o greutate de 5-6 kg; toamna sunt cele mai grase. Blana are culoare bruna sau cenusie inchis pe partea dorsala, iar ventral este galben roscata, coada - in ultima ei portiune - fiind negricioasa.

Acest animal este adaptat pentru viata in vizuini, pe care si le sapa singur. Picioarele sunt scurte, cele anterioare cu patru degete iar cele posterioare cu cinci, prevazute cu gheare puternice, lungi de 2 cm. Este un animal plantigrad, calca pe toata talpa.

Coloniile sunt formate din adulti si doua - trei serii de pui, pana la varsta de 2-3 ani. Marmota poate ajunge pana la varsta de 15 ani. Maturitatea sexuala este atinsa la 2 ani, cand indivizii formeaza noi cupluri si parasesc colonia. Imperecherea are loc in aprilie - mai. Perioada de gestatie este de 34-35 zile, dupa care femela naste 2-4 pui, rar mai mult, care sunt orbi, golasi, cu greutate de 30 gr. Puii se dezvolta repede si stau in vizuina pana la varsta de 5-6 saptamani. Marmota face o singura serie de pui pe an.

Este un animal care isi desfasoara activitatea doar in timpul zilei. Ii place sa stea la soare ore in sir, de aceea si vizuina si-o face pe versantii sudici ai muntilor. Nu face deplasari lungi, este fidel locului de trai.

Traind in golul alpin, marmota are simturile foarte agere. Dintre toate, vazul este pe primul plan, ea poate observa miscari de la distante foarte mari, iar obiecte mici de la distante de peste 200 m. Are ochii plasati lateral, cuprinde un camp vizual de 300 grade. Urechile sunt mici, de 2 cm, aude foarte bine, astfel ca sesizeaza zgomotele de la mare distanta. Mirosul este mai slab dezvoltat, dar joaca un rol important in recunoasterea indivizilor, fiecare colonie avand un iz specific.

In viata marmotelor, un moment important il reprezinta hibernarea. In fiecare an (incepand cu luna octombrie) marmota petrece 6 luni in stare de hibernare, stand rulata ghem (capul intre picioare) in casuta subterana (adevarat model de arhitectura subterana, care se compune dintr-o galerie de acces inclinata spre sol, urmata de o cotitura brusca inclinata spre suprafata (pentru a evita inundarea “locuintei”). “Casuta” se continua cu o galerie care duce spre camera principala: camera in bolta, spatioasa, izolata de sol cu un substrat izolant de iarba si frunze din aceasta sala, un tunel duce la o mica latrina (caci orice marmota demna de numele ei nu uita sa-si faca toaleta inainte de lungul somn de hibernare); micul wc va fi astupat la inceputul perioadei de hibernare. Fiecare marmota care se “prezinta” pentru hibernare este supusa de ceilalti membrii ai clanului la un control medical si, fara mila, cel bolnav este exclus de la bun inceput din casuta de hibernare!

Grupul de marmote cuprinde 5-6 membri care se culca in cerc, in mijloc culcandu-se mezinii familiei. Transporta o cantitate mare de fan, 2 pana la 8-10 kg, culcusul de iarna. Dupa ce intra in vizuina ele intrerup contactul cu exteriorul, astupand intrarea cu un dop de fan. Corpul isi reduce toate activitatile fiziologice, temperatura scade de la 35ºC la 4-5 ºC, respiratia se reduce de la un ritm de 30 pe minut la una singura, iar inima bate foarte rar. In acest interval, marmotele slabesc foarte mult si nu se trezesc decat in vederea eliminarii urinei din organism.

O data cu venirea primaverii, ele ies din hibernare, inlatura dopul de la iesire si incep sa se hraneasca pentru a-si reface fortele. Cand sunt deranjate de activitati umane precum pasunatul, exploatarile forestiere, constructiile, marmotele isi parasesc teritoriul.

Desi in unele locuri marmota este specie pe cale de disparitie, sau protejata prin lege, in alte locuri, insa, este privita ca trofeu de vanatoare. Acestea se vaneaza in septembrie, inainte de a intra in hibernare, cand sunt grase. Trofeul il reprezinta coltii, in special cei din maxilarul superior (din care se pot face obiecte de podoaba), dar si blana, din care se confectioneaza haine sau caciuli. In unele tari, precum Mongolia, dragalasa marmota, este folosita in alimentatie.