Design inteligent in natura (II)

Natura este "policalificata". A fost si este cel mai bun croitor, arhitect sau artist plastic. A "construit" toate organismele intr-un mod inteligent, dupa un design care le face perfect adaptate mediului in care traiesc.

Soparla cataratoare

Soparlele din genul Gecko sunt cele mai grele animale care se pot deplasa fara efort, urcand si coborand pe cele mai netede suprafete. Cercetatorii au descoperit pe talpile acestor mici reptile un sistem adeziv complex, care face posibil acest mod de deplasare. Talpile prezinta cel putin un miliard de peri microscopici, denumiti "spatule", fiecare avand o lungime de aproximativ 200 nanometri. Perii sunt asezati cu precizie de-a lungul degetelor, in siruri care formeaza modele ca niste amprente, fiecare avand o grosime de zece ori mai mica decat diametrul firului de par uman. Eficienta deplasarii este legata de prezenta apei, chiar intr-o pelicula fina pe substrat, iar adezivitatea talpilor lui Gecko creste odata cu cresterea umiditatii din mediu.

Nu se stie cu precizie daca acest fenomen se datoreaza fortelor de capilaritate sau fortelor de natura fizica (precum fortele van der Waals), dar este clar ca acest sistem complex organizat utilizeaza din plin propietatile atomice si chimice ale apei, chiar si atunci cand acestea se afla in mediu in cantitati mici.

Mustatile felinelor

Ati observat vreodata cu atentie miscarea mustatilor unei pisici atunci cand sta la panda sau atunci cand doarme?

Reactiile sunt diferite, in functie de temperatura, de durata sau intensitatea atingerii. Cercetatorii de la Institutul Weizmann au descoperit lucruri interesante despre mustatile mamiferelor, studiind comportamentul sobolanilor. Mustatile lor se afla intr-o continua miscare, pipaind parca aerul pentru a detecta obiectele din jur. S-au descoperit doua tipuri de neuroni implicati in trimiterea semnalelor de la mustati la creier. Neuronii care coordoneaza miscarile sunt activi tot timpul, indiferent daca mustatile simt sau nu ceva. Cand un obiect este atins, neuronii sensibili la atingere intra in actiune: unii percep prima atingere, altii trimit un semnal cand atingerea a incetat, iar altii preiau si retransmit semnalul tot timpul contactului. Studiul arata ca perceptia mediului este o actiune dinamica, in care muschii, ochii si mustatile se misca spre lumea inconjuratoare, cautand in permanenta noi senzatii.

Nu ar fi deloc surprinzator daca acest raspuns neurologic ar fi activ chiar la om. Pielea umana este acoperita cu o patura foarte fina de peri, chiar si pe palmele mainilor. Ganditi-va doar cum pielea voastra simte apropierea unui obiect, chiar si fara un contact direct, numai datorita electricitatii statice. Este posibil ca neuronii similari celor descoperiti la mamifere sa fie implicati in sensibilitatea noastra tactila.

Balena cu cocoasa

Balena cu cocoasa (Megaptera novaeangliae) este cunoscuta pentru obiceiul ei de a produce in apa bule de aer sub forma de inele, incercuind ca intr-o capcana heringi sau sardine.

Odata pestii adunati in centrul cercului de bule, balenele incep sa-i inghita cu lacomie.

In ciuda dimensiunilor, balena cu cococasa este un animal agil, care poate executa manevre acrobatice. Aceasta agilitate neobisnuita se datoreaza unor particularitati structurale, unice in lumea animalelor. Marginea anterioara a inotatoarelor pectorale este prevazuta cu niste protuberante mari, numite tubercule. Prin teste efectuate in asa-numitul „tunel cu vant”, Academia Navala din SUA a comparat un model al inotatoarelor de balena cu suprafata neteda cu unul cu margine tuberculata. Cercetatorii au fost uimiti sa constate ca inotatoarele de la balena cu cocoasa s-au dovedit mult mai aerodinamice decat cele cu suprafata neteda de la alte balene.

Concluzia a fost ca protuberantele de pe inotatoare ajuta la ridicarea corpului in apa cu 8% mai mult si produc o franare a inaintarii cu 32% mai mica decat inotatoarele netede. Inotatoarele tuberculate micsoreaza rezistenta la inaintare prin apa, fiecare tubercul dand nastere la vartejuri de apa care accelereaza viteza si imping apa peste inotatoare mult mai repede. Aceste turbioane create permit balenei sa faca intoarceri stranse, rapide atunci cand vaneaza.

Pestele pescar

Pestele unditar (Lophius piscatorius) este unul dintre cei mai vicleni pradatori. Scurt si butucanos, acest peste marin prezinta abilitati extraordinare pentru a vana. El poate sa-si schimbe culoarea pentru a semana cu mediul inconjurator, iar pielea cu un aspect „pufos” face sa apara ca fiind acoperit de alge, precum rocile si coralii din jur. Pestii care inoata in apropiere, atrasi fiind de miscarea „unditei”, sunt inghititi imediat de cea mai rapida gura de vertebrat de pe pamant - in sase miimi de secunda! Pestele unditar poate sa-si largeasca gura de 12 ori mai mult decat in mod normal, putand astfel inghiti o prada mult mai mare decat el. Trasaturile de design ale acestui peste fac din el un pradator de temut in reciful de corali.