Cu chinchilla la veterinar

Chinchillele sunt animale curate si prietenoase, dar, ca orice rozatoare, si ele se pot imbolnavi. Vizitele regulate la veterinar sunt necesare pentru a te asigura ca totul este in ordine.

Chinchillele sunt animale simpatice si pline de viata, care au devenit foarte populare in ultimii ani. Ca multe alte rozatoare, pot avea probleme cu dintii, ochii, plamanii si blanita si, de aceea, trebuie controlate cu atentie, pentru depistarea din timp a oricaror semne de boala.

Chinchillele musca foarte rar si veterinarul le poate controla foarte usor. Cea mai mare problema este ca, daca chinchilla este apucata prea brutal, blanita din portiunea respectiva cade si nu ii mai creste decat peste cateva luni! Cea mai buna metoda de a o apuca este sa-i fie tinuta codita pe langa corp si sa-i fie sprijinit restul corpului de cealalta mana.

Chinchillele sunt predispuse la afectiuni intalnite si la celalate rozatoare: dinti prea lungi, pneumonie si tulburari stomacale. Veterinarul le poate identifica usor, iar tratamentul nu este complicat.

Chinchillele au o blanita minunata, catifelata, pe care uneori o rod, lasand-o ca mancata de molii. Cauzele sunt diverse: o dieta saraca, din plictiseala sau daca blana este murdara. Pentru a-si mentine blanita curata, chinchillele ar trebui sa faca zilnic bai uscate, cu praf de roci vulcanice.

Pneumonia este o infectie grava a plamanilor. Cand este bolnava, chinchilla nu are pofta de mancare si poate avea probleme cu respiratia. Pentru a stabili diagnosticul, veterinarul ii va asculta plamanii cu un stetoscop. De obicei, se fac injectii cu antibiotice.

Uneori, chinchillele pot avea diaree, care poate fi tratata in cele mai multe cauzuri cu antibiotice. Constipatia poate fi tratata cu parafina lichida, care inmoaie excrementele astfel incat animalul le va putea elimina mai usor. Alte metode, mai putin placute si folosite in cazuri extreme, sunt clisma si operatia.

Pot aparea probleme atat la dintii din fata, cat si la cei din spate. Dintii chinchillei cresc incontinuu, dar se tocesc prin frecare sau prin mestecarea hranei tari. Daca acestia cresc prea mult, chinchilla nu poate manca, iar saliva i se va scurge pe barbie si pe labutele din fata. Incisivii pot fi controlati ridicand buza de sus, dar, pentru a vedea molarii, veterinarul foloseste un speculum, cu care ii tine limba nemiscata. Daca incisivii sunt prea lungi, pot fi taiati si piliti. La tratarea dintilor din spate este posibil sa fie nevoie de anestezic.