Exista o legenda despre cum Corgi Pembroke si-a pierdut coada ...
Cu mult, mult timp in urma, atunci cand Pamantul era inca tanar iar elfii innodau cozile oilor in miezul noptii si ciufuleau coamele cailor, Corgi era animalul preferat al reginei elfilor pentru plimbarile sale nocturne cu calul.
Cateii Corgi Pembroke aveau cozi frumoase, lungi si stufoase, pe care le miscau frumos si vivace in timpul plimbarilor.
Dar, intr-o noapte, dupa o zi lunga de munca la ingrijirea animalelor, un Corgi a decis ca era destul pentru el si a preferat sa se duca la somn in loc sa se lase decorat cu flori de catre elfi si s-o acompanieze pe regina la plimbare. Cand regina a sosit la el, Corgi s-a pitit si mai adanc sub paturica lui si nici nu voia s-auda sa deschida ochisorii. Elfii l-au scuturat ... l-au impins ... l-au tras pana cand acesta s-a ridicat cu un suspin.
- Nu vreau sa ies la plimbare in seara asta! - s-a lamentat el - Sunt obosit si fara umor si vreau sa dorm! Gasiti un alt animal pentru plimbarea voastra nocturna.
Zicand toate acestea, se aseza cu privirea-i fixa si refuza sa se miste. Elfii i-au vorbit, l-au rugat, i-au ordonat, l-au amenintat, au incercat sa-l corupa, au urlat la el - totul fara sa obtina nimic. Corgi luasese decizia si nimic nu l-ar fi facut sa-si schimbe ideea. Regina furioasa, batu cu picioarele de podea rostind un blestem teribil:
- Iti voi lipi coada de podea rostindu-ti o formula magica, incat vei fi nevoit sa ramai in acest loc pe veci si nu te vei mai putea misca niciodata, vei fi ca intr-o inchisoare invizibila. De sclav imi vei deveni, te voi elibera intr-o clipa, dar numai jurandu-mi supunere desavarsita si binenteles servindu-ma la plimbarile mele cu calul, in miez de noapte ori de cate ori inima-mi v-a cere.
Acestea nu l-au incantat deloc pe Corgi si isi facu un juramant solemn, acela ca el nu s-ar lasa corupt niciodata ... atunci el incerca sa se miste, dar coada-i era parca lipita de podea ... incepu sa traga ... si sa traga ... dar nimic ... La ultima incercare a tras atat de mult si cu forta, incat reusi sa se elibereze, dar coada-i ramasese lipita de podea. Efectiv si-a rupt coada de propriul corp!
Si din acel moment, Corgi Pembroke nu a mai avut coada niciodata, ca si acel Corgi care s-a rebelit in fata reginei elfilor.
Acestea spuse, un Corgi este ca orice galez bun care este mandru si orgolios, plin de bunavointa si care nu tolereaza amenintarile cu blesteme.
Alte articole
În multe mitologii, calul era animalul călărit de zeul-soare, însă mai târziu apar care trase de patru cai sau de doi, ca în cazul zeului grec Helios. În mitologia nordică, Odin se deplasa călărind un armăsar cu opt picioare, numit Sleipnir. Sacrificarea cailor era rezervată zeilor şi asociată ritualurilor funerare, asigurând puterea pe care o deţinea noul rege, putere simbolizată prin soarele care răsare.
