Comportamentele in lumea animala

Etologia este stiinta care se ocupa cu studiul comportamentului animal. Aceasta stiinta surprinde intregul repertoriu de comportamente realizate de catre animale in mediul lor natural de viata (habitat) sau in captivitate.

Studiul comportamentului nu se poate realiza in laborator. Etologii urmaresc activitatea animalelor in mediul lor de viata, prin modificarea unor variabile ale acestora cu scopul observarii si evidentierii altora, dar fara a perturba habitatul. Un animal adus in laborator si supus experientelor nu poate constitui un exemplu tipic de comportament, deoarece manifestarile sale nu sunt cele obisnuite. Este cazul animalelor din gradinile zoologice.

Comportamentul include orice activitate externa, observabila, a unui animal. Aceasta implica anumite forme de miscare a unor parti ale corpului (gestica) sau ale acestuia in intregime (dans, lupta, joc etc.). Tot activitati comportamentale pot fi considerate si unele manifestari specifice, de exemplu: eliberarea de secretii chimice (feromoni) cu diferite scopuri (de aparare, sexuale), schimbarea pigmentatiei corpului, etalarea penajului sau a "armelor de lupta" pe care le poseda (cioc, coarne, gheare etc.).

Prin toate formele sale, comportamentul sta la baza procesului de adaptare a organismului la mediu si detine un rol esential in realizarea functiei de reproducere.

Asadar, comportamentul asigura, direct sau indirect, procesul de supravietuire si de perpetuare a speciilor. Mai mult, unele modificari aparute in comportamentul indivizilor pot deveni trepte ale evolutiei speciei respective.

Variatele tipuri de manifestari comportamentale din lumea animala sunt rezultatul indeplinirii a ceea ce este innascut si ceea ce este dobandit.

Comportamentele innascute (mostenite) sunt activitati stereotipe usor de anticipat, determinate de anumiti factori specifici din mediu (stimuli) si coordonate de sistemul nervos prin intermediul reflexelor neconditionate.

Paianjenul "stie" unde sa-si construiasca panza fara sa-l fi "invatat" cineva; greierele "stie" cum sa-si curteze femela fara sa primeasca lectii de la alti greieri. Construirea cuibului, a fagurelui sau a furnicarului sunt activitati inconstiente si involuntare determinate genetic. Aceste comportamente instinctive sunt esentiale supravietuirii indivizilor si, in final, supravietuirea speciilor.

Comportamentele dobandite (invatate) pot fi considerate modificari determinate de acumulari experimentale individuale (prin invatare, imitare etc.). Acestea completeaza functional comportamentele innascute, determinand anumite schimbari in manifestarea unor activitati preexistente. Aceste procese au la baza mecanisme neurofiziologice care actioneaza asupra genotipului individului, provocand schimbari comportamentale individuale. Comportamentele dobandite asigura o mai buna informare asupra stimulilor externi si o reactie mai adecvata la acestia.

Capacitatea de invatare difera in cadrul diferitelor grupe de animale. Dintre nevertebrate, cele mai mari posibilitati in acest sens le au cefalopodele si insectele, iar dintre vertebrate, mamiferele.

Prin urmare, procesul de invatare este un fenomen general intalnit in lumea animala.

I. P. Pavlov a demonstrat existenta unui mecanism neurofiziologic al proceselor de invatare prin evidentierea modificarilor de comportament aparute ca urmare a unor situatii speciale. Acest mecanism se numeste reflex conditionat si reprezinta cea mai simpla forma de invatare.

Indiferent de tipul lor, comportamentele sunt reglate prin mecanisme complexe realizate de sistemul nervos si endocrin.

In lumea animala exista diferite forme de comportament: alimentar, de aparare, social, sexual etc.

Comportamentul alimentar este primul care se manifesta in viata unui individ. La majoritatea speciilor de nevertebrate sau vertebrate, noul individ isi cauta sursa de hrana cu o precizie uimitoare. In manifestarea acestui tip de comportament, zestrea ereditara este factorul dominant. Odata eclozati, puii de gasca sunt capabili sa se hraneasca si sa-si urmeze mama, nu intotdeauna cea naturala. Astfel, ei pot urmari orice alt animal pe care l-a vazut. Daca ouale au fost incubate in laborator, bobocii urmaresc laborantul pe post de mama artificiala.

Comportamentul de aparare, similar celui alimentar, se manifesta din primele clipe de viata. De exemplu, puii de gaina se reped spre closca in caz de pericol. Puiul de pescarus abia eclozat se ghemuie, ca raspuns la miscarea oricaror pasari care zboara deasupra capului sau. Acesta este un comportament de aparare adaptiv, deoarece, dupa un timp, el invata sa deosebeasca pasarile inofensive de cele periculoase dupa forma si lungimea capului.

Comportamentul sexual apare la varsta adulta si se manifesta o singura data sau de mai multe ori in timpul vietii. In general, in perioada de imperechere, masculii, prin diferite forme de ritual mai discret sau mai agresiv, incearca sa impresioneze femelele in vederea acuplarii. Femelele pot primi sau pot respinge prezenta unui mascul. In mod special, in aceasta perioada se sintetizeaza anumite substante chimice numite feromoni, prin intermediul carora indivizii aceleiasi specii isi influenteaza reciproc comportamentul fizic si psihic in vederea imperecherii.

Multe specii de animale au un accentuat comportament social. Roiurile de albine, bancurile de pesti, coloniile de pinguini, stolurile de pasari, turmele de erbivore etc. reprezinta grupari mari de indivizi ai aceleiasi specii, care coabiteaza.

Forma a comportamentului social este considerata orice manifestare realizata de catre individ, ca raspuns la actiunea unui stimul primit de la un alt individ din aceeasi specie sau dintr-o specie diferita. De exemplu: luptele pentru dominare in ierarhie, dansurile nuptiale, apararea cuibului si a progeniturii, sistemele de comunicare prin gesturi si sunete etc.

In anumite societati exista un pronuntat polimorfism individual. Fiecare individ coopereaza mutual la desfasurarea diferitelor activitati (de hranire a progeniturii, de aparare, de miscare, de reproducere etc.). Albinele dintr-un stup au diferite roluri: regina are rol de reproducere, albinele lucratoare specializate pe diferite functii (de construire a fagurelui, de aducere a polenului, de aerisire a stupului etc.) si trantorii care, dupa ce-si indeplinesc functia (de fertilizare a reginei), sunt alungati din stup.

Asadar, grupul social prezinta anumite avantaje:

• un grup interactioneaza mai eficient decat un individ singur in lupta pentru obtinerea hranei;
• este facilitat procesul de invatare si comportamentul imitativ, factori importanti pentru supravietuire;
• apararea teritoriului in mod pasiv (prin etalarea armelor de lupta si a numarului impresionant al indivizilor) sau activ (prin lupta efectiva);
• faciliteaza intalnirea dintre masculi si femele in vederea reproducerii;
• toti membrii societatii ingrijesc de "tineri", indiferent daca sunt progeniturile lor sau nu;
• in conditii defavorabile se asigura, prin rotatie, apararea oualor, puilor etc.

Societatea presupune cooperare intre membrii ei. Dar, unele animale doresc sa-si apere propriile interese si atunci intra in competitie pentru dominatie asupra resurselor societatii (adapost, hrana, femele etc.). In general, aceste competitii se rezolva prin agresiune.

Agresiunea poate fi definita ca o actiune psihica ofensiva din partea unui individ asupra altuia, in vederea abandonarii de catre acesta a unui "bun". Unele specii poseda arme de lupta (dinti, gheare, corne etc.) pe care le folosesc pentru atac sau aparare.

Luptele desfasurate intre membrii aceleiasi specii pot fi considerate ritualuri. De exemplu, serpii se incolacesc unul in jurul celuilalt, incercand sa se loveasca reciproc la cap. Rivalii, la girafe, isi incolacesc gaturile, incercand sa se convinga, prin forta musculara, sa renunte la lupta. Acestia nu se ranesc si nu se omoara.

Luptele intre animalele cu coarne sunt extrem de spectaculoase si se sfarsesc, in general, tragic pentru unul dintre competitori.

Invingatorul competitiei devine dominant fata de ceilalti. Acum el are acces la resursele societatii si va contribui cu succes la functia de reproducere a acesteia. Prin astfel de lupte se stabilesc treptele ierarhiei sociale in cadrul grupului.

Esential pentru convietuirea in societate este functionarea unui sistem de comunicare intre indivizi. De exemplu, o albina poate informa celalalte albine asupra pozitiei unei noi surse de polen prin desfasurarea unor miscari realizate in functie de pozitia soarelui, stup si sursa de polen ("dansul albinelor").

Comunicarea reprezinta modul prin care animalele influenteaza comportamentele altor animale, folosind sunete, secretii odorizante, manifestari vizuale (etalarea diferitelor arme, culori, penaj etc.), atingeri, mimica sau orice alti stimuli senzoriali.

Comparativ cu bogatia limbajului uman, comunicarea dintre animale cuprinde un repertoriu limitat de semnale.