Cartita mica si harnica

Cartita este un mamifer subteran raspandit aproape in toata Europa. La noi in tara se gaseste pe arii intinse, intre ses si munte. Exista 29 specii de cartite, printre care sobolanii moscati sau chitcanii.

Cartita are aproximativ aceeasi lungime ca un sobolan, avand o lungime a corpului care poate atinge 165 mm. Are corpul scurt, gros si cilindric, ochii mici, ce se confunda usor cu nuanta blanii (irisul si pupila nu se pot distinge).

Urechiile sale nu au pavilioane si sunt acoperite de o indoitura a pielii, ascunsa sub parul des. Picioarele din fata sunt scurte si late, ceea ce face ca pieptul sau sa se tarasca pe pamant atunci cand merge. Degetele sunt unite aproape in intregime de o membrana, iar unghiile sunt late si groase. Cartita are culoare cafenie, cu reflexe albastre cu albe, insa putem intalni chiar si adulti cu blana cenusie si dungi galbene pe abdomen.

Musuroiul cartitei

Cartita traieste doar in subteran, in galerii complicate, care sunt usor de recunoscut dupa musuroaiele care sunt ca niste mici movilite conice, formate din pamantul proaspat rascolit si impins afara din tunelul subteran. Acest mamifer insectivor munceste neincetat pentru a construi aceasta retea de tuneluri, putand sapa chiar pana la 4 metri pe ora, media zilnica depasind deseori 30 de metri de galerii sapate. Au fost descoperite adevarate labirinturi ale unei singure cartite, care depaseau lungimea de 360 de metri. Desi par ca se pot surpa usor, aceste tuneluri sunt trainice, putand rezista chiar si peste 5 ani, ceea ce inseamna mai mult decat traieste respectiva cartita. Astfel domeniul respectiv este mostenit de o alta cartita.

Fara vaz, fara miros

Este singurul animal lipsit aproape complet de vedere. De altfel, vazul nici nu ar ajuta-o cu nimic pe micuta cartita, atat timp cat traieste in intuneric. Insa chiar daca este lipsita de vedere ea poate detecta prezenta sau absenta luminii.

Nici mirosul nu este un simt pe care ea sa se poata baza, cartita putand detecta doar anumite sunete si vibratii.

Familia cartitei

Chiar daca nu sunt in totalitate animale solitare, cartitele traiesc in singuratate cea mai mare parte a anului, abia iarna tarziu masculii incepand sa caute femelele prin tunelurile intunecoase. Perioada de imperechere este scurta, intre aprilie si iunie. Masculul viziteaza femela in locuinta subterana si se imperecheaza cu ea. Dupa 4-6 saptamani femela naste 3-7 pui, care in primele zile de viata sunt complet lipsiti de par.

Masculul isi paraseste repede partenera si puii, neparticipand la ingrijirea urmasilor. Puii cresc foarte repede consumand laptele matern, astfel incat dupa circa 35 de zile parasesc cuibul, plecand sa isi caute propriile teritorii.

Alimentatia cartitei

Galeriile sunt sapate cu ajutorul labelor din fata, care arata ca niste lopeti. Principalul scop al acestei activitati zilnice este gasirea hranei, adica mici insecte, oua, larve, rame, viermi, paianjeni, dar si radacini sau tulpini subterane. Cartita are nevoie zilnic de o cantitate mare de hrana, care poate depasi echivalentul a jumatate din cantitatea sa.