Cangurul rosu

Cangurul rosu este cel mai mare marsupial si traieste exclusiv in Australia. In ciuda dimensiunilor sale, consuma numai iarba si frunzele lastarilor tineri.

Masculul cangurului rosu are, stand in picioare inaltimea omului. Este singura specie de cangur cu blana rosie. Femela si puiul au culoarea blanii cenusiu-albastruie. Cangurul saltaret are putini inamici naturali.

Habitat

Cangurii sunt "corespondentii" australieni ai cerbilor si antilopelor din alte regiuni ale globului. Traiesc in zonele uscate din inima Australiei si se hranesc cu iarba. Sunt dispersati pe teritorii intinse, formand grupuri de o suta de indivizi sau chiar mai multi.

Fiecare grup are cel putin un mascul adult; in cazul in care sunt mai multi, acestia se lupta uneori pentru suprematie, sprijiniti pe membrele posterioare. Cangurul rosu este activ indeosebi noaptea, ziua preferand sa se odihneasca la umbra arbustilor si a copacilor. Pentru a se feri de caldura sufocanta, isi sapa uneori in zonele umbroase adaposturi inguste.

Cangurul s-a adaptat bine vietii din zonele uscate. In perioada cea mai calduroasa a zilei, isi mentine temperatura corporala prin faptul ca practic nu se misca si elimina excesul de caldura accentuandu-si respiratia. La nivelul membrelor anterioare, lipsite de par, venele sunt localizate subcutanat, superficial.

Cu ajutorul tendoanelor puternice ale membrelor posterioare, cangurul se desprinde usor de la nivelul solului, facand salturi mari pe campurile bogate in vegetatie.

Alimentatie si mod de hranire

Cangurul rosu se hraneste cu iarba si frunzele lastarilor tineri. Spre deosebire de ruda sa apropiata, cangurul cenusiu, care roade plantele pana la radacina, cangurul rosu prefera iarba. Deoarece traieste in centrul Australiei, in zonele cele mai uscate, il intalnim in apropierea surselor naturale sau artificiale de apa, unde vegetatia este mai bogata. Parcurge distante considerabile pe propriile teritorii.

Reproducere

Masculul dominant se imperecheaza cu toate femelele grupului. Femelele sunt fertile practic tot timpul anului. In urma perioadei scurte de gestatie nasc un singur pui, in stadiu embrionar, greutatea acestuia fiind sub un gram. Membrele anterioare ale puiului sunt insa suficient de puternice pentru a se catara pe blana mamei, spre marsupiu. Dupa nastere, la numai doua zile, femela poate ramane din nou gestanta. Astfel, in conditii favorabile, intr-o perioada de numai doi ani, poate creste chiar si trei generatii de pui.

Femela isi hraneste puii cu lapte cu propietati ce se modifica treptat pe parcursul lactatiei. Puiul care a parasit deja marsupiul, are consumul de energie mai mare, deci si necesarul, astfel va suge dintr-o mamela ce da lapte mai bogat in grasime.

Cangurul si omul

Cat timp au trait in vecinatate cu omul, cangurii au fost mereu vanati mai intai de catre aborigeni, apoi de populatiile coloniale, pentru carnea si blana lor. In zilele noastre, acestia ii incomodeaza pe crescatorii de animale, deoarece consuma si putina iarba din fata bovinelor si a oilor. In plus, cangurii se adapa din fantanile sapate de om pentru animalele proprii, desi, daca este nevoie, pot rezista vreme indelungata fara apa. Deoarece sunt foarte buni saritori, nici gardurile nu-i opresc. Astazi, cangurul rosu este considerat animal daunator, deoarece consuma hrana destinata animalelor domestice, drept urmare este vanat.