Imaginaţi-vă că sunteţi foarte miop şi că vă căutaţi o mireasă, dar fetele bune de măritat nu se aventurează afară din casă decât după lăsarea întunericului. În această situaţie nefericită se află fluturele de noapte ochi-de-păun când îşi caută o parteneră. Însă această insectă elegantă are anumite calităţi care fac ca o sarcină atât de grea ca aceasta să nu fie chiar aşa de descurajatoare.
În timpul lunilor de vară, viitorul nostru curtezan îşi petrece zilele în stadiul de omidă grasă, înfulecând tot ce găseşte în cale. Astfel, în următoarea primăvară, când iese din crisalidă, splendidul fluture-de-noapte a acumulat destulă hrană ca să-i ajungă pentru tot restul vieţii sale scurte.
Problema alimentaţiei fiind rezolvată, fluturele de noapte ochi-de-păun se poate concentra asupra sarcinii de a-şi găsi o parteneră. Însă dacă n-ar fi bine dotat, găsirea unei femele la lumina lunii ar fi pentru el la fel de dificilă ca şi căutarea unui ac în carul cu fân.
Pe micuţul cap al fluturelui ochi-de-păun cresc două antene asemănătoare unor ferigi delicate. Aceste micuţe "frunze" ar putea fi considerate pe bună dreptate cele mai sofisticate dispozitive de detectat mirosul. În plus, ele sunt reglate cu mare precizie pentru a detecta chiar şi cele mai slabe urme de feromon, adică de "parfum", pe care femela-fluture îl emană cu dărnicie.
Deşi femelele sunt, probabil, puţine la număr, puternicul feromon acţionează ca un "far" olfactiv. Antenele masculului sunt atât de sensibile, încât pot detecta o femelă aflată până la 11 kilometri depărtare. Astfel, toate obstacolele sunt în cele din urmă depăşite, iar fluturele-cavaler se întâlneşte în sfârşit cu aleasa inimii sale. În lumea insectelor, nu-i nici o problemă dacă dragostea e oarbă - cel puţin nu pentru aceşti fluturi.
Alte articole
