Buburuza

ÎN Marea Britanie, această micuţă insectă colorată este cunoscută sub numele de ladybird, care înseamnă pasărea doamnei. În România i se spune buburuză sau mămăruţă. Deşi gândacii nu se numără printre insectele noastre preferate, buburuzele fac excepţie, fiind privite cu drag. Ele îi fascinează pe copii, iar grădinarii şi agricultorii le primesc cu braţele deschise.

În general, buburuzelor le place la nebunie să mănânce afide, sau păduchi-de-plante, nişte insecte minuscule, cu corpul moale, care devorează culturile din grădini şi de pe câmp. Unele buburuze adulte pot consuma în timpul vieţii lor mii de afide, chiar şi larvele lor au mare poftă de mâncare. Buburuza se hrăneşte cu multe alte insecte dăunătoare.

Micuţele buburuze sunt fie rotunde, fie ovale, corpul lor având formă semisferică. Deşi au o nepotolită poftă de mâncare, majoritatea nu depăşesc 12 mm în lungime. Delicatele aripi posterioare cu care zboară sunt acoperite de elitre, aripi tari lucioase, cu modele colorate, după care recunoaştem buburuzele. Când insecta vrea să zboare, elitrele se deschid în sus, şi astfel ea poate da din aripi. Deşi buburuzele sunt cunoscute ca fiind roşii cu puncte negre, cele aproximativ 5 000 de specii se diferenţiază printr-o varietate de combinaţii de culori. Unele sunt portocalii sau galbene cu puncte negre. Altele sunt negre cu puncte roşii. Există şi buburuze fără puncte, iar unele au dungi sau pătrăţele cum sunt cele de pe tabla de şah.

Ciclul de viaţă al multor specii nu durează mai mult de un an. Iarna, exemplarele adulte hibernează în locuri uscate, ferite. Când vremea se încălzeşte, ele se trezesc şi încep să zboare în căutare de plante pline de afide. După împerechere, femela depune pe partea de dedesubt a unei frunze, lângă o rezervă bună de afide, un ciorchine de ouă galbene minuscule. Din fiecare ou iese o larvă cu şase picioare care seamănă mai mult cu un mic aligator fioros, din care nu te-ai aştepta să iasă o buburuză. Întrucât mănâncă întruna afide, larva creşte în scurt timp aşa de mult că nu mai încape în piele, iar după ce năpârleşte de mai multe ori, se prinde de o plantă şi produce învelişul de pupă. În interiorul pupei, larva continuă să crească, până când în final iese adult. La început are corpul moale şi fără culoare şi de aceea rămâne pe plantă până când acesta i se întăreşte. Punctele caracteristice apar într-o singură zi.

Duşmanii nu vor să aibă de-a face cu colorata buburuză. Când este ameninţată, buburuza împroaşcă de la încheieturi un lichid galben, urât mirositor şi cu un gust îngrozitor. Prădătorii, cum ar fi păsările sau păianjenii, nu uită niciodată prima lor întâlnire cu buburuza. Culorile ei vii le amintesc mereu de neplăcuta întâlnire.

Cum puteţi atrage buburuzele în grădina voastră? Plantele cu flori sunt o sursă îmbietoare de polen şi nectar. Un petic de pământ plin de buruieni, dar şi o farfurie cu apă pot fi o ispită pentru ele. Dacă este posibil, nu folosiţi pesticide. Câteva frunze moarte lăsate pe plante ori pe sol în timpul iernii le pot oferi buburuzelor locuri plăcute de hibernare. Nu striviţi orice gândăcel sau ouă pe care le găsiţi în grădină. Aţi putea ucide chiar următoarea generaţie de buburuze!