Am rămas uimit când am mângâiat pentru prima dată un Xoloitzcuintli, pe scurt Xolo. Corpul lui negru şi lipsit de păr era atât de fin şi de fierbinte!
Acest câine de competiţii care ajunsese campion mergea ţanţoş în urma stăpânului, dându-ne posibilitatea de a-i admira trupul zvelt cu smocul de păr alb ce-i împodobea capătul cozii, contrastând izbitor cu corpul lui negru şi fin!
Înainte de sosirea spaniolilor, câinii erau foarte apreciaţi ca animale de companie în Mezoamerica. Unii erau îngropaţi împreună cu stăpânii lor ca să le „ţină companie pe lumea cealaltă“. Câinii Xolo se bucurau de un loc special în societate.
Se credea că aveau o valoare terapeutică. Într-adevăr, contactul fizic cu acest mic tovarăş fierbinte părea să le fie de folos celor ce sufereau de reumatism. Bineînţeles, un Xolo îţi putea încălzi picioarele într-o noapte friguroasă!
În prezent, mulţi consideră câinele Xolo un animal de companie perfect. Asemenea multor alte rase, câinii Xolo pot fi dresaţi şi pot fi de diverse dimensiuni, printre care şi o varietate pitică. Dar un mare avantaj al lor e că lipsa părului înseamnă lipsa puricilor, iar Xolo este o alegere ideală pentru cei ce sunt alergici la părul de câine.
Îngrijirea unui Xolo nu este o sarcină grea. Pentru a-i menţine câinelui pielea moale, aceasta trebuie să fie unsă din când în când cu cremă sau ulei de corp. Miguel Ángel Moreno, un crescător, scoate în evidenţă încă un avantaj al acestui câine: „L-ai îmbăiat într-un minut şi s-a uscat în două“, zice el.
Dar ce se poate spune despre valoarea terapeutică a lui Xolo? Chiar şi în prezent, unii susţin că au reuşit să-şi calmeze durerile reumatice ţinând un Xolo pe partea suferindă a corpului. Însă Moreno este de părere că un Xolo e tot atât de eficient „ca o pungă de apă caldă“.
Nu cu mult timp în urmă, Xolo era considerat o specie pe cale de dispariţie, dar s-au depus mari eforturi pentru păstrarea în viaţă a acestei specii. În prezent, câinii Xolo se găsesc nu numai în Mexic, ci şi în Peru şi în Statele Unite.
Aşadar, aţi vrea să vedeţi un Xoloitzcuintli? Dacă îl veţi vedea vreodată, nu veţi putea uita întâlnirea cu acest câine unic niciodată.
Bibliografie
- Watchtower Library
Alte articole
Cand cainele a implinit varsta de un an, a ajuns la maturitate si intra in perioada de intretinere. Acesta inseamna ca nevoile sale nutritionale sunt stabilizate, iar greutatea sa ar trebui sa ramana constanta.
Atunci cand iesim cu cainele la plimbare, indiferent daca-l scoatem doar in jurul casei sau in parc, este necesar ca acesta sa respecte reglulile de disciplina insusite.
In general, femelele se dau prima oara la monta dupa al 2-lea sau al 3-lea ciclu de calduri, cand starea de intretinere permite ducerea la bun sfarsit a unei gestatii.
18 pasi urmati pana la fotografierea unui catel.
Fiecare caine are un temperament diferit, la fel ca si omul. Trebuie sa iti gasesti companionul potrivit de joaca.
