Ati auzit de OKAPI si TUATARA?

Okapi (Okapia johnstoni) este un animal solitar, greu de observat in deasa padure tropicala din nord-estul Zairului/Congo. El nu a fost identificat ca specie disctincta decat in anii 1900-1901 si poarta numele exploratorului sir Harry Johnston, care a organizat prima expeditie in care a fost capturat un exemplar.

Inainte a fost vazut destul de rar si doar din spate, deoarece este un animal timid si secretos si fuge de oameni prin padurea deasa.

Oamenii credeau ca e un fel de zebra, care locuieste in padure, intrucat pe partea dorsala si pe partile superioare ale membrelor prezinta dungi ca de zebra. Populatiile din zona le-au dat denumirea de "okapi", adica animale care si-au trasat dungi pe partea din spate a corpului.

Okapi are aproximativ doi metri lungime si cantareste 200-250 kg. Blana lui este moale si lucioasa, iar in partile mai intunecate pare de un rosu intens, castaniu, violet, brun sau negru, in functie de cum bate lumina pe ea. Se hraneste ziua, cu frunze, ramuri moi, lastari, fructe, pe care le prinde cu limba lui lunga de culoare albastrui-cenusie si le baga in gura. De altfel, cu limba aceasta de 36-46 cm lungime poate sa se spele si pe ochi si in urechi. Are simtul vazului mai bine dezvoltat decat alte simturi, ceea ce il ajuta sa se orienteze in padurea deasa.

El scoate un sunet ca un pufait atunci cand se intalneste cu un alt okapi. Masculii okapi "se lupta cu gatul", ca si girafele, in prezenta unei femele pe care vor sa o curteze. Femela este putin mai inalta decat masculul si cu 25-30 kg mai grea. Ea naste un singur pui, intre august si octombrie, dupa gestatie de 425-491 de zile.

Tuatara (Sphenodon punctatus si Sphenodon guntheri) sunt niste "fosile vii", singurii reprezentanti actuali ai unui grup de reptile foarte raspandite acum peste 200 de milioane de ani. Odinioara raspanditi in intreaga Noua Zeelanda, astazi traiesc doar in cateva grupuri mici de insule din largul coastei Noii Zeelande.

Sunt animale verzui-maronii, lungi de 50-60 cm, care pot fi usor confundate cu soparlele sau cu iguanele. Bastinasii din triburile Maorile au dat denumirea de "tuatara", adica animale cu spate tepos, si le considera mesageri de origine divina.

Tuatara traiesc in vizuini si sunt, in general, animale nocturne, desi uneori pot fi vazute la soare, odihnandu-se pe pietre. Ele hiberneaza iarna si tolereaza foarte bine frigul in comparatie cu alte reptile, fiind active si la 5 grade Celsius, in schimb temperatura de 28 de grade Celsius le poate fi fatala. Au un ritm metabolic atat de scazut, incat inspira foarte rar, iar atunci cand se odihnesc pot inspira si o singura data pe ora.

Tuatara cresc lent, pana in jurul varstei de 35 de ani, se reproduc si pot trai mai mult de 100 de ani, unii cercetatori afirmand ca pot trai si 200 de ani. Ele au un al treilea ochi in varful capului, care la ora actuala nu se stie exact daca este functional. Prezinta niste dinti, ca niste zimti, de-a lungul marginii celor doua maxilare, cu ajutorul carora mananca si alte nevertebrate, soparle mici si uneori ouale si puii unor pasari, in ale caror cuiburi se adapostesc.

Femelele se imperecheaza abia dupa varsta de 20 de ani. Oul se dezvolta timp de un an in organismul femelei si dupa ce este depus mai trece un an pana puiul iese din ou. Interesant este ca la temperatura de 21 de grade Celsius sansele ca din ou sa asa masculi sau femele sunt egale, la 22 de grade Celsius vor iesi predominant masculi, la 20 de grade Celsius vor iesi predominant femele, iar la temperatura de 18 grade Celsius vor iesi numai femele, ceea ce inseamna ca sexul acestor animale este determinat atat genetic, cat si de factorii de mediu.