Animalele nu şi-au ales deliberat această perioadă, ci s-au selecţionat în timp, puii născuţi primăvara au avut mai mari şanse de supravieţuire, au ajuns adulţi şi când le-a venit vremea de reproducţie au "ţinut minte" ce sezon să aleagă. Această memorie reproductivă s-a păstrat într-o mare măsură şi la pisicile domestice, chiar dacă acestea stau numai în casă. Nu temperatura mediului exterior ci alternanţa zi / noapte le influenţează.
Practic, ele sezizează creşterea lungimii zilei şi scurtarea nopţii, sezizare care o fac cu ajutorul sistemului nervos vegetativ ce "comandă" secreţia unor hormoni hipotalamici (ai creierului endocrin). Aceştia comandă secreţia de hormoni hipofizari care, la rândul lor, au ca ţintă gonadele (ovar sau testicul) şi le activează secretor. Rezultatul este intensificarea secreţiei de hormoni sexuali şi, în consecinţă, a comportamentului reproductiv.
Probleme cu implicaţii medicale apar asupra motanilor. Aceştia îşi concentrează urina prin depleţie hidrică (adică "uită" să bea apa) pentru ca efectul odorific atractant să fie cât mai puternic. Nicio problemă dacă i se permite "marcarea" fiindcă urina astfel concentrată este eliminată rapid imediat ce se formează. Necazurile apar la cei care nu "marchează", fiindcă nu li se permite sau au "uitat" cum trebuie făcută aceasta - fiind castraţi. La cei castraţi, creierul endocrin este, într-o măsură suficientă, capabil de a determina concentrarea urinii.
La aceste două din urmă categorii, urina concentrată stă prea mult în vezica urinară şi precipită, adică sedimentează sărurile. Astfel apare urolitiaza sau, mai simplu, spus calculoza urinară. Aceşti calculi ori lezionează uretra, ori o blochează. În ambele cazuri, se ajunge la medicul veterinar. Toţi medicii veterinari sunt de acord că această calculoză urinară poate fi prevenită cu câteva măsuri simple, banale şi la îndemâna fiecărui stăpân de motani.
- Stimularea consumului de apă sau lichide. O putem face uşor învăţând de mici pisoii să bea lapte sau oferindu-i apă din adăpători, de tip fântână, care permit recircularea apei pentru o mai bună oxigenare, conferind apei un gust mai bun. Dispozitivul este prevăzut şi cu un filtru pentru impurităţi, este uşor de curăţat şi are o suprafaţă mare de băut, fiind ideal pentru mai multe animale. Pisicile sunt stimulate de apa care curge - mulţi dintre noi am văzut cel puţin o dată cum se chinuie să ajungă la un robinet incomplet închis. De altfel, apa reprezintă o parte vitală din dieta pisicii, fiind esenţială pentru viaţa acesteia. Are rolul de solvent şi este implicată în reacţiile chimice complexe ale metabolismului celular. Este principalul constituent din sânge şi contribuie la transportul oxigenului şi substanţelor nutritive prin corp. De asemenea, contribuie la eliminarea dioxidului de carbon şi a metaboliţilor din sistem. Totodată, contribuie la reglarea temperaturii corporale. Este esenţială pentru digerarea substanţelor nutritive şi eliminarea impurităţilor prin rinichi.
- Înlocuirea pe cât posibil a hranei deshidratate cu hrana în conservă sau plicuri. Din cauza tendinţei de a face fixaţii alimentare şi a încăpăţânării tipic feline, nu ne va fi uşor, dar nici imposibil. Trebuie doar să fim fermi pe poziţie.
- Trecerea la o categorie superioară de hrană pentru pisici din gama superpremium (ex. Leonardo, Royal Canin, Hill's, Eukanuba etc), care au ingrediente împotriva formării calculilor, conţin mai puţine săruri fiindcă au în componenţă produse de carne îndeosebi şi mai puţine reziduuri proteice şi făină de oase.
Bibliografie
- Revista Pisica Nr. 103, martie 2010
Alte articole
Daca avem o pisica, pe care sigur o iubim, nu trebuie sa omitem vizitele la veterinar. Anual mergem cu pisica la veterinar pentru vaccinare pentru a o proteja de unele boli grave cum sunt: panleucopenia (afecteaza sistemul digestiv), rinotraheita si caliciviroza (afecteaza sistemul respirator), acestea se manifesta ca o raceala, de aceea sunt cunoscute sub numele de "gripa pisicii".
Alimentatia animalelor difera de cea a oamenilor, dar si de a altor animale datorita caracteristicilor fiecarei specii in parte.
Timp de multi ani, pescarii englezi au crezut ca daca le lasau acasa sotiile lor cate o pisica neagra, acestea le vor pazi de rele in timpul in care ei vor fi plecati pe mare, la pescuit.
Niste cercetatori americani se lauda ca au aflat secretul elegantei cu care felinele beau apa sau lapte, fara sa-si ude blana.
Studiile arata ca aproximativ 15% din populatia lumii este alergica la caini sau pisici. Circa o treime dintre americanii care sunt alergici la parul de pisica isi duc viata, oricum, in prezenta a cel putin o pisica. Un alt studiu arata ca, din 300 de adulti alergici la pisici care au fost sfatuiti de catre doctorul de familie sa renunte la animalele lor de companie, numai unul din cinci a facut acest lucru. Asta pentru ca, in ciuda alergiei, un trai linistit si confortabil alaturi de pisica ta este perfect posibil, cu conditia sa respecti cateva reguli de baza.
