Amenajarea 'locuintei' sarpelui

Datorita fascinatiei pe care o exercita asupra iubitorilor de animale rare, tot mai multe specii de serpi se cresc in captivitate.

Serpii trebuie crescuti in spatii care le asigura, la o scara mai redusa, conditiile din cadrul natural, in care ei beneficiaza de un minim de confort si de unde nu pot evada sau unde nu isi pun sanatatea in pericol. In functie de specie, acestea pot fi terarii sau acvarii.

Dimensiunile terariului sau ale acvariului sunt dependente de marimea sarpelui si de numarul indivizilor ce vor fi crescuti. Adapostul este construit din pereti de sticla cu o grosime de minim 10 mm, sau numai cu peretele din fata transparent. Mai poate fi construit din sticla si schelet metalic sau din materiale plastice mai mult sau mai putin transparente.

Pardoseala terariului poate fi construita din panouri de sticla, din material plastic, un strat subtire de ciment sau din tabla zincata. Pentru ca peretii de sticla sa nu se fisurereze la eventualele trepidatii, este recomandat ca dimensiunile acestora sa fie cu 2-3 mm mai reduse fata de marimea interioara a scheletului metalic dar fiecare panou sa se incadreze cat mai perfect in rame.

In cazul utilizarii scheletelor metalice, etanseitatea se realizeaza cu ajutorul chitului sau altor paste sintetice de lipit, asigurand insa, posibilitatea inlocuirii usoare a panourilor fisurate.

In ultimul timp, intretinerea serpilor se face si in terarii amplasate in cadrul natural, sub copertine.

Indiferent de varianta aleasa pentru amplasarea terariului, acesta trebuie asezat pe un suport solid, fara sa se produca vibratii, trebuie asigurat astfel, incat sa nu poata fi deschis de sarpe. Nu se va amplasa terariul in zone unde temperatura este foarte ridicata (langa sobe, calorifere, resouri) sau in fata geamului, unde vara se poate supraincalzi.

Asigurarea substratului intr-un terariu reprezinta una din conditiile de baza pentru buna vietuire a sarpelui in captivitate. Substratul trebuie sa ofere serpilor posibilitatea de deplasare si se va avea in vedere faptul ca ei nu se pot deplasa pe suprafete netede (sticla), neavand aderenta corespunzatoare. Prin frecare de substrat, sarpele se debaraseaza de unii paraziti externi si substratul asigura un loc de refugiu sau de odihna pentru serpi in anumite perioade.

Naparlirea este mai usoara prin frecarea corpului de pietre (existente in mod obligatoriu in terariu) si de celelalte componente de substrat sau decor.

Drept substrat se poate utiliza nisip, pamant, muschi de padure, pietre si crengi de copac. Substratul va fi inlocuit periodic, deoarece amestecat cu dejectiile, poate constitui un focar de infectie.

Nisipul, cat mai alb si steril, care nu contine prea mult cuart, este cel mai indicat asternut si totodata cel mai usor de schimbat.

Aproape toate speciile de serpi prefera sa beneficieze de locuri de refugiu, ceea ce este usor de realizat prin intermediul pietrelor de care se freaca pentru a elimina vechiul invelis si pe care se pot catara.

In interiorul terariului se aseaza si suporturi pentru catarare. Unele specii de serpi se catara pentru ca de acolo vaneaza, acolo se odihnesc, se refugiaza sau acolo se expun pentru reglarea temperaturii corporale, in functie de necesitati.

Lemnul (creanga) de catarare care va fi introdus in terariu trebuie sa fie curat si bine uscat, fara mucegaiuri, care ar putea influenta sanatatea animalului. Inainte de introducerea in terariu, creanga se fierbe si se usuca, apoi se dezinfecteaza, cel putin o data la doua luni, iar atunci cand incepe sa putrezeasca se inlocuieste. Creanga va trebuie sa aiba mai multe ramificatii, sa fie groasa, ca sa nu se rupa si sa fie bine ancorata in cel putin doua puncte, pentru a nu se rasturna.

Pentru a asigura conditiile apropiate de biotopul caracteristic unor specii, se va amenaja in interiorul terariului zone semiacvatice, de camuflaj, de odihna si cu temperatura variabila. Deoarece serpii au nevoie de temperaturi diferite de la o etapa la alta, chiar in cursul aceleiasi zile, se vor crea zone cu tempearturi diferite la nivelul pardoselii.

La unele specii, hibernarea este obligatorie, ea avand drept efect benefic o rezistenta mai mare, o activitate reproductiva mai intensa si un echilibru comportamental mai bun, precum si un numar mai mare de oua si de pui. In perioada de hibernare temperatura este mai scazuta, sarpele hibernand pe o polita.

Obligatoriu, in terariu se aseaza un recipient cu apa, stabil si suficient de mare, in corespondenta directa cu cantitatea de apa consumata, iar pentru serpii de apa se va amenaja un bazin corespunzator. Apa utilizata, mai ales pentru speciile acvatice sau semiacvatice, se va declorura, deoarece serpii sunt sensibili la clor, in plus, aceasta determina si depigmentarea tegumentului.

Temperatura si umiditatea se vor controla permanent cu termohigrometrul. Temperatura optima de intretinere difera de la o specie la alta, in functie de zona climatica si altitudinea de unde provine. Temperaturile prea ridicate pun in pericol sanatatea si viata indivizilor, iar cele prea scazute modifica profilul metabolic si conduce la trecerea spre hibernare. Hibernarea se realizeaza la temperaturi cuprinse intre 2 si 8 ^oC, insa majoritatea speciilor hiberneaza la 2-5 ^oC.

Deoarece este necesara o anumita temperatura de zi si una de noapte, terariile vor avea instalatii de incalzire reglabile care pot fi becuri puternice, lampi cu raze infrarosii sau rezistente electrice sub forma unor placi de incalzire montate in anumite zone al terariului, sub stratul de pamant sau nisip. Astfel, sarpele are posibilitatea de a-si alege locul de odihna sau incalzire.

Daca se amenajeaza un acva-terariu, pardoseala trebuie sa asigure 30-50% spatiu terestru si 50-70% spatiu acvatic.

Serpii sunt sensibili la noxele care se degaja, datorita unor procese ce au loc la nivelul pardoselii, de aceea aerul din interior trebuie ventilat in permanenta.

Serpii au mare nevoie si de lumina, in cadrul natural ei sunt frecvent intalniti stand ziua la soare. Cele mai bune combinatii pentru asigurarea acestei cerinte fiziologice, se realizeaza prin folosirea lampilor fluorescente sau cu ultraviolete. In prezent, in tarile unde aceasta pasiune este mai dezvoltata, exista instalatii speciale de iluminare si incalzire pentru terarii.

Igienizarea terariului este obligatorie si se va executa periodic, atat pentru schimbarea substratului, cat si pentru eliminarea resturilor de hrana, a excrementelor si, nu in ultimul rand, pentru spalarea si curatarea peretilor si mentinerea vizibilitatii corespunzatoare in interior.